- Andrei, de când vii la sală, la meciurile echipei de baschet din Timișoara?
Din octombrie 2010. M-a adus domnul Alexandru Micloș, de la asociația locomotorie. La început nu am prea știut cu ce se mănâcă baschetul, dar apoi a început să-mi placă tot mai mult. Fusesem în primăvară la meciul demostrativ al celor de la Harlem Globetrotters și domnul Micloș mi-a promis că mă va duce și la meciurile de campionat. M-a atras de la început atmosfera, cu suporterii de la Druckeria în sală. Suna altfel, căci cântau tot meciul, chit că echipa câștiga sau pierdea. Apoi, din 2012, am mers și la meciurile de fotbal, dar baschetul a fost prima mea iubire. Mi-am făcut foarte mulți prieteni la partidele de baschet, și dintre spectatori, și dintre jucători.
- Care este cea mai frumoasă amintire cu “leii” din Banat?
Sunt multe! Prima deplasare, cea de la Cluj-Napoca, în semifinalele din 2012, când am și ajuns în finală. Apoi, deplasarea de la Pitești, în 2015, când am cucerit Cupa României, dar mai ales strângerea de fonduri din decembrie 2016, când datorită vouă am obținut banii pentru a putea cumpăra un scaun rulant cu baterii. De atunci, mi-e mult mai ușor să mă deplasez.
- De care jucător îți amintești cu bucurie?
Dominique Archie ar fi unul, dar și Zlatko Jovanovic. Nu pot să nu asociez meciurile de baschet de la Timișoara cu figura lui Dan Păltinișanu, pivotul nostru timișorean. Mi-a plăcut foarte mult și Miloș Pesic!
- Ce alegi dintre un power dunk și o acțiune coast to coast?
Dunk-ul, cu siguranță!
- Știi din ce an joacă Timișoara neîntrerupt în prima divizie?
Da, din anii ’80 (se gândește)… Din 1987!
- Ce îți dorești pentru noul sezon?
Să ne calificăm în play-off. Pe termen mai lung aș vrea să mai vină o dată cupa în Banat!
