Este o seară de ianuarie, s-a întunecat devreme.
Ajung la sală, undeva la capătul orașului, unde echipa U14 de la SCM Timișoara pregătește un nou turneu al Campionatului Național.
14 băieți fac exerciții la cele două panouri sub îndrumarea antrenorului Alex Miron.
Unul dintre cei mai conștiincioși este Fabi, un adolescent longilin foarte absorbit de ceea ce întâmplă acolo, la sală.
Nu face baschet decât de doi ani, dar știe foarte bine ce vrea.
„M-am apucat la 12 ani, la noi, la sala din Dumbrăvița, la clubul Jump”, mărturisește Fabian Tudosie, însă voia mai mult de atât.
„Acolo erau doar două antrenamente pe săptămână și le-am spus părinților mei că este prea puțin pentru mine și că vreau să merg la SCM Timișoara”, spune tânărul care astăzi împlinește 14 ani.
Mama sa își amintește că „mutarea” la alb-violeți a fost o adevărată aventură: „Noi, părinții, și fratele lui mai mare eram cu toții la lucru, așa că Fabi s-a interesat de programul autobuzelor, ca să vadă cum poate ajunge de acasă la sală, adică exact în celălalt capăt al Timișoarei și a pornit la drum. A schimbat mai multe mijloace de transport, a făcut mai mult de o oră. Apoi nu a găsit sala unde avea loc antrenamentul, a trebuit să-l ghideze fratele lui, prin telefon, prin apel video, dar până la urmă s-a descurcat!”.
Sezonul acesta este în echipa U14, însă a prins doar unul dintre turnee.
Încă are două degete de la mână imobilizate, dar a revenit la pregătire, căci nu vrea să rateze următoarele meciuri.
„Îmi place aici, avem antrenamente în fiecare zi, uneori și în weekend-uri, jucăm în Campionatul Național, mergem în turnee. Nu este ușor să-mi organizez timpul, căci pun baschetul pe primul loc, ceea ce o supără uneori pe mama, dar mă descurc și la școală”, se confesează Fabi, elev de 8, 9 și 10 la „Gimnaziala” din Dumbrăvița.
El a mai practicat fotbalul și înotul, dar când a început baschetul a știut că acesta e sportul preferat.
„Viața fără baschet ar fi plictisitoare. Dacă stau acasă și îmi zice mama că s-a anulat un antrenament, mi s-a distrus toată ziua, că nu știu ce să fac!”.
Cum a ajuns să fie Timmy
„Prima oară am văzut mascota pe YouTube la un meci jucat în arena din Oradea. După aia, am dat pe Google să știu dacă noi avem mascotă. Am aflat că a existat Timmy, dar că nu mai este, chiar că i-a fost furat costumul, așa că mi-am zis de ce să nu fiu eu mascota și m-am oferit să fac asta”, istorisește noul Timmy, adăugând: „La început mi-a fost greu. După primul meci ca mascotă am fost tot transpirat, mereu mi-e foarte cald, dar mă descurc”.
Fabi și-a făcut deja planul. Se vede la echipa de seniori a Timișoarei și apoi i-ar plăcea să ajungă la Partizan Belgrad, căci îi adoră pe suporterii alb-negrilor.
Știe că sârbii au revenit în Euroligă, competiție pe care o urmărește, așa cum face și cu NBA-ul, unde simpatizează cu Brooklyn Nets.
Vorbește cu dezinvoltură despre Luka Doncic și recenta sa performanță de 60 de puncte marcate într-un meci din NBA, dar deocamdată ia totul pas cu pas.
Își dorește să nu se mai accidenteze, să joace cât mai multe meciuri și să afle cât mai multe dintre secretele baschetului.
La despărțire, după antrenament, mama lui îmi arată un video, pe telefon, din curtea casei lor, în noaptea de Revelion.
Pe cer se văd luminile artificiilor, iar la panoul de baschet Fabi exersează câteva aruncări chiar și când 2022 făcea schimbarea cu 2023.