Tudor Bataniaț tocmai a trecut primul mare examen al vieții sale, Capacitatea.
„Am făcut un rezultat bun, sigur voi continua la Lenau, dar încă nu știu la ce secție. Așteptăm să se încheie perioada de soluționare a contestațiilor”, mărturisește tânărul nostru jucător, adăugând: „A fost un an destul de greu, mai ales că am avut antrenamente destul de des, dar m-am descurcat bine în ambele părți, școală și baschet”.
Abia scăpat de grijile școlii, Tudor și-a reluat antrenamentele, deși echipa sa Under 15 este în vacanță.
„Mă pregătesc cu un coleg de echipă, Fabian, pe terenul de la mine de la școală. Am început la 7 și doar ce am terminat. Ne antrenăm în fiecare zi, să ne menținem în formă”.
Mă uit la ceas și văd că e 11. Adică, în vacanță, ei s-au antrenat de la 7 dimineața, vreme de trei ore!
„Este diferit de antrenamentele cu întreaga echipă, dar ne ajută mult. Jucăm unu la unu, exersăm aruncările și driblingul”, mai spune Tudor.
Născut la 4 mai 2009, el a început baschetul la vârsta de opt ani, la Vest Activ, cu antrenorul Ciprian Prejban.
A trecut apoi la MP Sport și a ajuns, patru ani mai târziu, la echipa U13 a clubului nostru.
„Am încercat și fotbalul, dar nu mi-a plăcut așa mult. Baschetul mă solicită mai tare, trebuie să alergăm mai mult, așa că am ales baschetul”.
„Am avut un sezon destul de greu, pentru că mulți dintre noi am fost în clasa a VIII-a și am avut mult de învățat. Chiar și așa ne-am clasat pe locul al treilea la turneul final B. Putem mai mult, iar pentru campionatul următor, ne dorim calificarea la turneul final A, unde să luăm medalie”.
Tudor este shooting guard, chiar dacă la 15 ani are deja 1.90 m și ar putea juca și alte posturi.
„Antrenorul nostru, Petru Czmor, m-a pus pe poziția asta pentru că arunc destul de bine. Știu că și el a fost un aruncător bun și se vede din ceea ce ne arată la antrenamente”, spune Tudor, care la fizic aduce cu Pidi Czmor.
De „afară”, între NBA și Euroligă, ar alege-o pe a doua, „pentru că e mult mai frumos jocul, apărarea și jocul sunt mult mai intense”.
Chiar dacă la întâlnirea noastră poartă tricoul lui Bulls, mai degrabă ar merge pe mâna lui Denver, iar de pe bătrânul continent simpatizează Partizan și Panathinaikos.
A apucat să prindă două meciuri la Stark Arena, unul al lui Partizan și unul al naționalei Serbiei, cu Nikola Jokic în componență, și este impresionat de atmosfera pe care o fac cei 20.000 de spectatori ce vin constant la meciurile din Belgrad.
„Și la noi, la Timișoara, merg la aproape toate meciurile, chiar dacă am avut foarte mult de învățat în acest an școlar. Îl admir pe Nikola Gajic, pentru că aruncă foarte bine și jucăm pe același post”.
Închei întrebându-l ce face în vacanță și-mi răspunde aproape fără să răsufle: „Baschet în fiecare zi!”. Abia apoi adaugă: „Cred că o să merg și la mare…”.
De acum, mi-e clar: pentru Tudor Bataniaț, baschetul este „endless story”!
